Cum vă puteți pregăti copilul pentru școală?

Cum vă puteți pregăti copilul pentru școală?

Cum vă puteți pregăti copilul pentru școală? Vă amintiți prima zi de școală? Școala părea așa de mare, cu săli decorate și profesori care vă întâmpinau, multă lume în jurul dumneavoatră, părinții vă urmăreau cu mândrie,  emoțiile puternice ale noului început vă copleșeau și entuziasmul vă îndemna să pășiți cu mintea deschisă pe complicatele căi ale cunoașterii. Se apropie începutul școlii și copilul dumneavoastră este pe cale să înceapă școala, suntem siguri că vă doriți să faceți tot posibilul ca această experiență, atât de importantă, încât ne aducem aminte de ea peste ani, să fie una plăcută și pozitivă pentru copilul dumneavoastră. Aveți posibilitatea de a oferi copilului dumneavoastră un ”rucsac” de resurse și abilități pe care el să le folosească la școală: abilități de comunicare, de organizare, de gestionare a timpului, a orelor, a relațiilor, responsabilitatea, sociabilitatea, empatia și multe altele. Toate acestea sunt aspecte pe care copilul le dezvoltă pe parcursul primilor ani de viață alături de familie. Importanța acestui moment este susținută și de studiile psihologice, conform cărora trecerea de la grădiniță la școală supune copilul la un efort de adaptare, se modifică locul, tipul activităților, normele și regulile de socializare și interacțiune, persoanele cu care interacționează (colegi mai mulți, învățători, profesori, director), subiectele abordare, stilul de lucru, apar temele și exercițiile. Prima zi de școală lasă urme adânci în memoria copilului dumneavoastră, iar fără un anumit nivel de dezvoltare psihologică, emoțională, cognitivă, fizică și morală, există posibilitatea ca aceste urme să devină traume. Aceste traume devin apoi probleme de învățare, de relaționare, lipsa performanței școlare, dificultățile de integrare în școală și chiar fobia de școală...

Care este problematica cu care te poate ajuta un psihosexolog?

Atractivitatea, stima de sine și imaginea corporală – atitudinea față de propriul corp începe să se dezvolte în copilărie și continuă să se mofice de-a lungul vieții. Această imagine este strans legată de feed-backul pe care îl primim de la părinți, de imaginea ideală promovată cultural sau în mass-media, de experiențele sociale pe care le avem. Este posibil ca pe parcurs să apară sentimente de nesigurață sau frustrare cu privire la propriul corp. Imaginea corporală este mai adesea distorsionată în cazul fetelor, însă acest fenomen a început să apară din ce în ce mai des și la băieți. O imagine corporală negativă poate duce la izolare, depresie, tulburări alimentare, obezitate și disfuncții sexuale.   Educația sexuală este un termen cupinzător, utilizat pentru a descrie educația cu privire la anatomia organelor sexuale, reproducere, relații sexuale și alte aspecte legate de sexualitatea umană. Deși în general educația sexuală este primita în familie sau în școală, aceasta nu este întotdeauna completă, corectă din punct de vedere științific sau adecvată vârstei copilului. Cel mai adesea, părinții se simt puși în dificultate când trebuie să le ofere micuților explicații despre sexualitate. Pe de altă parte, este important ca ei sa primească răspunsuri corecte și complete. Studiile au arătat că informațiile despre sexualitate și despre propriul corp duc la începerea vieții sexuale mai târziu și îi feresc pe copii și adolescenți de pericole precum abuzul sexual, bolile cu transmitere sexuală sau sarcinile nedorite.   Disfuncțiile sexuale pot fi prezente încă de la începerea vieții sexuale, sau pot apărea pe parcurs. Ele pot fi generale, manifestate în toate relațiile sexuale, sau pot fi doar situaționale (în...

Medierea conflictelor

Conflictul este o parte indispensabilă a vieții noastre. Fie voit, fie involuntar, adesea intrăm în dispute alimentate de păreri, convingeri, atitudini sau comportamente. Suntem guvernați de două instincte, Eros și Thanatos, care-și fac simțită prezența în toate situțiile noastre de viață. După efectele pe care le produce, conflictul poate fi constructiv sau distructiv. Astfel, dacă un conflict este constuctiv, va genera comportamente productive, chiar creative, constituind un factor motivațional asupra părților implicate. În cazul în care un conflict are la bază erori sau disensiuni și se adâncește gradat produce efecte distructive. Există două perspective de abordare a conflictului, pasivă și activă. Privind pasiv un conflict se nasc comportamente de: toleranță, indiferență, evitare, ignorare, retragere, producând frustrări. Dacă decizi să abordezi conflictul activ, acest lucru presupune un anumit plan de acțiune. Cele mai întâlnite metode și strategii de management al conflictului sunt: negocierea, medierea, confruntarea, arbitrarea. Negocierea reprezintă un  proces de comunicare în scopul ajungerii la o înţelegere între cele două părţi în conflict, prin reducerea diferenţelor dintre punctele de vedere. Medierea promovează comunicarea către atingerea unui compromis prin explicarea şi interpretarea punctelor de vedere ale celor două părţi; ea presupune existenţa unei a treia părţi care intermediază comunicarea. Arbitrajul presupune existenţa unei a treia persoane de specialitate şi care este investită cu autoritate de decizie. Soluționarea conflictului se poate realiza prin fixarea de obiective comune,  îmbunătățirea proceselor sau negocierea integrativă.   Dispunem de o capacitate deosebit de importantă de care trebuie să profităm, comunicarea, prin care putem să ne rezolvăm foarte multe probleme. Deci, multe din conflicte se pot încheia prin înțelegere, colaborări, compromisuri sau adaptări, doar ca rezultat al simplului proces...